În reluare

>> 9 noiembrie 2009

la sensul giratoriu de la AEM nu trebuie să o iei pe strada pe care crezi tu, ci pe următoarea, că după aia te rătăceşti şi te panichezi
du-te mâine şi plăteşte-ţi curentul, femeie
nu tuşeşti sec pentru că ai gripă porcină, tuşeşti sec pentru că fumezi excesiv şi necontrolat
dacă nu mănânci toată ziua e normal să ţi se facă la un moment dat atâta de foame încât să îţi doreşti trei kebabi

>> 8 noiembrie 2009

Am fost şi eu, pentru prima dată ever, la un miting politic, sau electoral, sau cum o fi. Eu înţeleg politica aşa cum înţelege Becali metempsihoza, să fie clar de la început. Cum a fost? Ca un concert prost susţinut de 3SE, în mare parte. Deşi dacă stau bine să mă gândesc, 3SE nu prea are cum să susţină concerte mişto.
M-am trezit pe la 9 fără ceva şi am purces spre BRDul din Complex, pregătită să o întâmpin pe mama, care venea cu autocarul de la Lugoj. Când ajung - spuf, sute de oameni, cu plase, steaguri, şepci, pelerine şi geci portocalii. Brr.
Când ajung în parc, şi mai înspăimântător - mii de omuleţi portocalii, veniţi din patru judeţe, din comune de care nu am auzit în viaţa mea, să îl susţină pe Băse. Plus muzică populară, argumentul care m-a convins să o iau pe mama de mânuţă şi să ne retragem în eternul birt Spirit, la o cafeluţă delicioasă cu 2 lei 50.
Ne-au întors mai târziu însă, fix înainte să îşi facă grandioasa intrare Boc, Stolo, Udrea şi restul PD-Liştilor trendy. Discursuri în eterna limbă de lemn, îndemnuri adresate mulţimii, BĂ-SES-CU, BĂ-SES-CU!, mâinile sus, alea alea. Şi mai apoi, Băse. Care să fim sinceri, ştie să se adreseze mulţimii. Ştie să vorbească, ştie să câştige masa de oameni de partea sa, ştie să râdă, ştie să argumenteze, ştie să condamne comunismul. Şi fiind şi la Timişoara, se ştie că Revoluţia şi comunismul sunt subiecte sensibile.
A vorbit frumos deci. Deşi m-am plictisit la un moment dat şi a început să mă enerveze mulţimea din jur, Băse a vorbit frumos. Părea natural, cu toată răguşeala sa, nu s-a lăudat exagerat şi nu a făcut promisiuni irealizabile. Şi lumea a fost fericită.
Pe final, vreau să menţionez ceva. Am citit aproape peste tot că susţinătorii au fost aduşi cu japca. Ei bine, toţi cei pe care i-am văzut eu [şi am văzut muulţi, că am aşteptat-o pe mama trei sfert de oră, în timp ce au oprit o grămadă de autobuze acolo la BRD] era fericiţi şi entuziaşti. Cântau, strigau, zâmbeau. Ăia aduşi cu japca or fi venit pe altă parte, dacă ziceţi voi că au fost.

Sursă prima poză

Me likes this song

Şi îmi tot vine să dansez când aud piesa.

Come come baby come be my toyfriend, let me play with you.

Ah, nu am mai dansat demult.

A fost mişto la TweetMeet

Eu scriu cu întârziere, da' am fost promptă dincolo. Şi cum între timp am fost prinsă cu tot soiul de activităţi (apropo, la mulţi ani tată drag), în sfârşit am un moment ce respiro. Hai să vedem.

Culmea, eu una am ajuns destul de repede, înainte să înceapă prezentările chiar (uau) şi am constatat cu surprindere că birtul era deja plin. Bine, am întârziat puţin, dar a se ţine cont şi de faptul că eram pregătită să mă azvânt în ălalalt club cu 700 în nume, Art-ul. Noroc cu Tomata. De plecat am plecat imediat după, în principal din cauza muncii.

Mi-au plăcut:

de Andrei - tare simpatic el
prezentarea lui Dan, pentru că a fost uşor de urmărit şi bine structurată
atmosfera, general vorbind
ThankYou. ro, de existenţa căruia nu ştiam
badge-urile - eu una m-am îndrăgostit de al meu
wireless-ul din bar - ne-a suportat pe toţi, da' pe toţi
vorbitorii, care s-au descurcat exemplar

Nu mi-au plăcut:

fumul. Eu una sunt fumătoare pasionată şi umblată prin birturi fără aerisire, dar la un moment dat începuse să mă doară capul şi să mă usture ochii
lipsa prizelor, hehe

Încă ceva. La întâlnirile viitoare, mi-ar plăcea ca prezentările să fie puţin mai ample şi amănunţite. Adică, lumea care a mers acolo deja avea habar de Twitter, Facebook şi blogging, chiar dacă nu erau power-useri [muhaha], deci noţiunile de bază erau deja cunoscute. Nu zic că prezentările de vineri nu au fost utile şi interesante, zic doar că mi s-ar părea mai productiv ca un vorbitor să dezvolte şi mai mult o anumită temă, în loc să fie mai mulţi care să vorbească fiecare câte 5 minute.

Ca să închei, după cum ziceam şi în titlu, a fost mişto la TweetMeet. Mă mai duc.

The Moood vin în Timişoara. În sfârşit

Las munca deoparte pentru o veste măreaţă: am aflat de la Susana că The Moood, băieţii ăia minunaţi care tot cântă prin Bucureşti, vin la Timişoara.
Pe 19 decembrie, în Setup ofcors, alături de Persona, alţi băieţi minunaţi. Ah, me so happy.