Achmed
>> 21 decembrie 2007
Superbul Achmed, in haine de Craciun. Ce-am mai ras :))
via Piticu
Mă simt minunat. Gândesc minunat.
Superbul Achmed, in haine de Craciun. Ce-am mai ras :))
via Piticu
Conversatie inteligenta cu nenea de la informatii CFR Lugoj (in Timisoara tot timpul suna ocupat)
El: Informatii gara.
Eu: Buna ziua, era un personal care pleca la 7 jumatate seara din Timisoara inspre Lugoj. Imi spuneti va rog daca s-a modificat cumva ora?
El: Vreti sa spuneti 19.
Eu: (ha?) Da, 19.
El: Stiti ca nu e tot aia daca ziceti 7 sau 19.
Eu: (wtf? nu am zis 7 seara?) Da, aveti dreptate.
El: Este un accelerat care pleaca la 19.
Eu: (bulversata) 19 fix?
El: Da.
Eu: Pai si personalul nu mai circula?
El: Auziti domnisoara, vreti personal sau accelerat? ( pe punctul de a izbucni)
Eu: (si mai bulversata) Pai, personal. (ce naiba nu de personal am intrebat?)
El: Personalul e la 19:24. La revedere!
Ok, poate conversatia asta nu m-ar fi enervat atata de tare daca nu mi-as fi petrecut dimineata stand la cozi la 2 bancomate, numai ca sa aflu ca inca nu ne-au bagat bursa, si mai apoi la 2 cozi de la o banca sa platesc 6 lei. Si dupa minunata conversatie cu nenea am mai stat 45 de minute la coada la curent.
Magia Sarbatorilor my ass.
Kate e scotianca de 32 de ani cu un site foarte simpatic si 4 albume la activ. Piesa e de pe albumul de debut din 2004, 'Eye to the telescope' si e un tribut adus lui Patti Smith (trebuia sa scriu Patriciei Smith, mdah). Mie mi-a intrat in cap de cand am vazut 'The devil wears Prada' :D
Ce ma enerveaza toata agitatia asta cu revelionul. Este un amarat de party , si daca nu pleci pe undeva mi se pare total aiurea sa te agiti. Adica, firul epic va fi acelasi: oameni se vor intalni, vor vorbi, bea, se vor cupla, vor dansa, vomita, pleca acasa. Singurele exceptii sunt artificiile, pupaturile de la miezul noptii si sampania.
In alta ordine de idei, imi place perioada asta a anului la nebunie. De cand ma stiu am fost fana Craciun. Mirosul bradului, cadourile impachetate frumos, colindatorii fara voce, zapada, kilogramele de mancare... Ma amuza cum la sfarsitul anului toata lumea se entuziasmeaza, isi face 2000 de planuri pe anul urmator, se decid subit sa se lase de fumat, sa mearga la sala, sa manance sanatos, sa mai citeasca cate o carte. Si odata cu mijlocul lui ianuarie toti ne lasam prinsi in rutina cotidiana, uitam de rezolutii si ne luptam sa supravietuim de pe o zi pe alta. Asta pana la inceputul anului urmator, cand entuziasmul revine.
Eu nu mai tin minte ce mi-am propus la sfarsitul anului trecut, asa ca nu stiu daca am realizat sau nu. 2007 a fost un an mediocru, suportabil, putin cam plictisitor. 2008 va fi mai interesant, pentru simplu fapt ca e an electoral. Si ca ne-am calificat la Euro. Si ca probabil intr-un final voi intra si eu in campul muncii.
Mi-ar placea sa imi pot pastra fericirea din preajma Craciunul pe tot parcursul anului. Mi-ar placea sa pot sa pastrez entuziasmul de la inceputul anului tot timpul. Mi-ar placea sa realizez ca fiecare zi e deosebita ca in fiecare moment se intampla ceva care sa ma faca sa zambesc. Putin probabil.
Am fost aseara in Bierhaus, la intalnirea cu bloggerii timisoreni. Foarte dezorientate, am fixat cu privirea un baiat cu laptop, but no luck. Dupa am urcat la etaj si am vazut lume care ne face cu mana. This must be it, am zis. Si ne-am asezat.
Voi incerca sa enumar participantii si imi cer scuze anticipat daca uit pe cineva : dojo, adriana, curcubitator, tomata, de ce, ama, nuzzu, blgpunctro, silviu, razvan. That it?
Ne pare rau ca nu a venit si Clover, poate data viitoare :D
Am baut bere, baietii s-au intrecut in bancuri, noi ne-am pierdut printre termeni tehnici, am analizat baia si am ajuns la concluzia ca suntem simpatici. Toti. Pana luna viitoare, probabil la Schimb de carti, take care :)

Melodia de azi e vesela, dansabila si britanica. Art Brut activeaza de prin 2003 si au 2 albume la activ - 'Bang bang rock and roll' si 'It's a bit complicated', lansat anul acesta. Coperta primului imi place tare mult, de aia am si afisat-o mai sus ;))
myspace, site oficial
Cunosc oameni care in viata de zi cu zi abia ma saluta. Pe messenger insa, totul se schimba. Ajung la destainuri picante, la invitatii in oras, imi spun tot felul de lucruri inapropriate. Si dupa aceea, dupa ce iar ne intalnim face-to-face, tac ca malcul.
Eu una nu ii inteleg. Nu ii inteleg pe cei care odata ce deschid calculatorul se transforma total. Devin exchibitionisti, sociabili, falsi. Sau poate ca in viata de zi cu zi sunt falsi si virtualitatea le da un sentiment de siguranta, un sentiment ca pot fi ei insisi fara sa se teama de consecinte.
Impersonalitatea monitorului le permite sa devina dezinvolti si sa para un joc toate chestia asta cu socializarea virtuala.
Eu nu sunt asa. Eu sunt aceeasi si pe mess, si pe hi5, si pe blog. Si in every day life. Cel putin asa mi se pare.

Inainte sa incep sa ma uit la 'Heroes' eram tare sceptica. Adica ce e asa interesant - niste oameni normali afla ca au puteri extraordinare si trebuie sa salvezi lumea - zzZZzz. Un fel de 'Captain Planet' modern. Totusi, dupa ce m-am uitat la primul episod, nu m-am mai putut opri.
'Heroes' e incalcit, te duce ba in trecut, ba in prezent, ba in viitor, iti prezinta o gramada de personaje, o gramada de povesti. Cu fiecare episod personajele evolueaza, se destainuie, intamplarile se precipita. Si cele 40 si de minute trec cat ai zice Milo Ventimiglia ;))
Serialul a ajuns deja la sezonul 2, care a fost intrerupt din cauza grevei scenaristilor si care se va relua undeva prin 2008. In primul sezon, toata lumea trebuie sa participe la salvarea New York-ului, amenintat de o bomba umana. In cel de-al doilea, trebuie sa opreasca raspandirea unui virus care ar ucide 93% din populatia Terrei. Dar cine e toata lumea? Sa ii luam pe rand, in ordinea din poza.

'Iron&Wine' este de fapt Sam Beam, un nene nascut in South Carolina care momentan isi face veacul prin Texas si prin turnee. Are 2 fetite si 3 albume, ultimul, 'The Shepherd's Dog', lansat in septembrie anul acesta. Nu l-am ascultat inca (shame on me), piesa de fata fiind de pe cel de-al 2-lea. Am pus urechile pe el de cand am ascultat coverul la 'Such great heights' :D
myspace, site oficial
Cica se intalnesc bloggerii timisoreni. Miercuri, de la 18, in Irish Pub. De data asta ne prezentam si noi. Care mai vine? ;;)
Later edit: Se pare ca intalnirea e de la 20 in Bierhaus :D
Inteleg sadismul de a te chema la curs de la 8 la 10 (adica de la 20 la 22). Inteleg si problemele ivite subit care te impiedica sa apari si nu iti lasa suficient timp incat sa anunti ca nu vii. Dar cand vine o tanti si obliga studentii sa completeze niste chestonarie stupide in timpul respectiv, nu ai cum sa nu te enervezi. De parca noi mai avem rabdare la ora aia sa dam note profilor. Shish!
Si semaforul ala care l-au pus la trecerea dintre Vidu si Complex de ce nu are galben? Sau macar niste palpaituri care sa te avertizeze ca se schimba culoarea? Poate asa nu m-as fi trezit in mijlocul trecerii ca se schimba subit in rosu si ma claxoneaza/injura toti soferii.
S-au afisat castigatorii editiei a 2-a a concursului dedicat bloggerilor. Eu nu i-am convins de data asta, poate reusesc data viitoare. Pana una alta, primesc un memory stick de la upc :D
Read more...Am observat ca avem foarte putine posturi despre filme, desi ne uitam amandoua in prostie. Asa ca in perioada urmatoare voi incerca sa scriu o serie de review-uri excesiv de subiective la filmele care mi-au placut de-a lungul timpului :D Incep cu Closer.
Closer a aparut in 2004, starring Julia Roberts (Anna), Jude Law (Dan), Clive Owen (Larry) si Natalie Portman (Alice). Este o drama aproape perfecta, un film inteligent, provocator, realist. Un film despre dragoste si sex, despre entuziasmul de la inceput si durerea de la sfarsit, despre dezamagire, despre dragoste la prima vedere, despre egoism si despre complexitatea fiecaruia dintre cele 4 personaje. Uff, si mai e si Damien Rice pe soundtrack :P
Plot: Dan o cunoaste pe Alice, se combina, trece ceva timp, o cunoaste pe Anna. Se indragosteste, o combina pe Anna indirect cu Larry, cei doi se casatoresc. Apoi Dan se duce la o expozitie de-a Annei, se combina, o paraseste pe Alice pentru Anna, Anna il paraseste pe Larry pentru Dan. Alice se angajeaza intr-un club de striptease, se intalneste cu Larry, fac sex, Anna si Larry fac sex, Anna se intoarce la Larry, Dan se intoarce la Alice. Anna ramane cu Larry, Dan ramane singur. Asta in genul movie-a-minute ;))
In ceea ce priveste actorii, toti joaca extrem de bine. Mie mi-a placut in special de Natalie. Personajul ei e plin de contradictii - cand e deschisa, cand e evaziva, cand e flirty, cand e indragostita peste cap. Clive e puternic, e hotarat, e inteligent. Jude e mai boem, mai sentimental, mai nesigur. Cat despre Julia, ea e umila cand trebuie sa fie umila, e ferma si e fotografa ;))
Asa deci a reiesit deja ca personal consider filmul genial. Este o analiza excelenta a relatiilor disfunctionale, demonstrand ca uneori pana si dragostea poate fi urata. O scena foarte interesanta ar fi cea prin care Dan il trimite pe Larry la Anna. Prin instant messaging, ca doar tehnologia ruleaza. Si un sfat de sfarsit - nu va uitati la el cu parintii. Ar putea deveni stanjenitor, in special datorita limbajului explicit.
Pe 'Pretty girls make graves' i-am descoperit acum cateva zile, culmea pe un forum de indie de pe hi5 ;)) Piesa asta mi-a placut instantaneu, asa ca o recomand cu caldura :)) Numele trupei vine de la o piesa de la The Smiths, activeaza din 2001 si au 3 albume la activ. 'Domino' e de pe ultimul, 'Elan Vital' (care inseamna 'vital force' si despre care puteti afla mai multe aici), din 2006.
myspace
Facand un proiect pentru scoala, legat de productiile video postmoderniste, am dat de 'Road to nowhere', al celor de la 'Talking Heads', unul dintre cele mai apreciate la vremea lui. 'Talking Heads' a fost trupa lui David Byrne, de care e imposibil sa nu fi auzit pana acum. Video-ul a fost lansat in 1985 si nominalizat la MTV VMAs in anul urmator. Am fost surclasati insa de 'Money for nothing' al celor de la 'Dire Straits' (simpatic si videoclipul asta). Ideea este ca in jurul acestei perioade s-a lansat conceptia de videoclip care sa 'povesteasca o imagine', mai degraba decat sa spuna o poveste.
In alta ordine de idei, se pare ca cele mai apreciate videoclipuri din toate timpurile sunt 'Thriller'(obviously), 'Virtual Insanity' de la Jamiroquai, 'Vogue' (considerat cel mai bun video alb-negru) si 'Black Hole Sun', performed by Soundgarden. Iar daca trecem pe meleaguri romanesti, cel mai de calitate video a fost declarat 'Love me' de la Morandi ;)) Culmea, sunt si eu de acord. Totusi sa nu uitam de videoclipurile celor de la Suie :P Mai ales asta.
Uff, cate linkuri :P Mai jos va las sa va delectati cu 'Road to nowhere' si cu 'Vermillion part 2', my personal favourite. Sunt o gramada care imi plac, mai noi, mai indie, mai alternative, dar de obsesia pentru asta nu am reusit sa scap.

The tornado is coming. Review-ul meu vine foarte tarziu, stiu, dar de abia acum am reusit sa ma uit la episod. Inainte sa purced tin sa precizez ca sezonul asta m-a cam dezamagit asa. Totusi e de remarcat munca care s-a depus in realizarea acestui episod. Wisteria Lane arata incredibil la sfarsit.
Incep cu Susan si Mike, pentru ca nu au nici o treaba cu catastrofa naturala ce ameninta vietile tuturor. Ei se cearta din nou din cauza dependentei lui Mike, care aproape isi impinge sotia pe scari din cauza refuzului ei de a-l servi cu mult-doritele pastile. Si asa ajung la spital, unde aflam ca din fericire Susan si copilul sunt teferi. Mike pocneste un doctor si se trezeste in catuse, legat de un scaun. Susan se comporta in sfarsit ca un om matur, cand refuza sa ii dea una dintre pastilele prescrise pentru ea si il ameninta ca il va parasi daca nu se interneaza intr-o clinica de dezintoxicare. Daca asta se va intampla sau nu, ramane de vazut.
Toti ceilalti se agita sa gaseasca un loc unde sa se adaposteasca. Avand in vedere ca la inceput suntem clar avertizati - 'In four short hours, one of these women would lose a husband, and all of them would lose a friend' - episodul devine palpitant. Gaby si Carlos planuiesc sa fuga inainte ca Victor sa se externeze, dar planurile le sunt date peste cap. Edie intra in posesia pretioaselor informatii despre contul din insulele Cayman si ajuge fugarita de Gaby. In cele din urma lupta lor duce la pierderea documentului si adapostirea amandurora in spatiul ingust din subsolul casei lui Edie. Gaby isi cere iertare, cealalta isi recunoaste slabiciunea si uite asa revin la stadiul de prietene - cel putin deocamdata. Pe de alta parte, Carlos are un rendez-vous cu un Victor inarmat. Se bat, se tavalesc pe jos, iar in cele din urma amandoi sunt loviti de niste...grinzi? Anyway, Victor moare - there goes the husband - si Carlos ramane inconstient.
Tanti din trecutul lui Adam, Sylvia, isi face din nou aparitia, are o confruntare cu Katherine si ajunge sa ia ceaiul cu Bree. In cele din urma se inchide in baie, amenintand ca nu iese decat daca vine Adam dupa ea. Katherine ii marturiseste rivalei de ce a parasit Chicago - Adam a avut o aventura cu Sylvia, care l-a amenintat ca il da in judecata (pentru hartuire sau molestare sexuala, ceva de genul). Astfel, pentru a nu-si pierde licenta, ajunge la o intelegere, oferindu-i casa si bani. Interesant este ca Katherine credea pana acum ca femeia bate campii, dar prin intermediul lui Bree afla ca a fost intr-adevar inselata. Si culmea, se apropie foarte mult de Bree episodul asta- the tornado seems to do the trick.
Ultima ramasa e Lynette, care cauta adapost la doamna McCluskey, pentru ea, Tom si toata hoarda de copii. Totul ar fi fost ok daca nu ar fi fost invitata si Ida acolo, cu pisica cu tot. Si cum Tom e alergic la matze, incepe o lupta intre McCluskey si Lynete cu privire la mutatul pisicii sus, in casa. Tobey, motanul sugubat, scapa, bineinteles, McCluskey fuge dupa el, Lynette dupa McCluskey. Ajung sa se adaposteasca in cada din baia familiei Scavo, spre norocul lor. Casa unde erau Tom, Ida si copii adapostiti se prabuseste si uite asa episodul se incheie fara sa aflam cine era 'prietenul' care va muri. Sa fie Carlos? Ida? As paria pe Ida, dar ramane de vazut.
Inteleg conceptul de reclame si utilitatea lor. De asemenea stiu ca cele la French Toast si Vodafone sunt foarte populare pe net zilele astea. Si le-am suportat pana acum. Dar cand iti apar amandoua pe aceeasi pagina, devine ridicol.

Antony and the Johnsons sunt 7 oameni din Ney York, care si-au lansat primul album in 2000 si care graviteaza in principal in jurul lui Antony Hegarty, the lead singer. Avand in vedere ca Bjork, Kate Nash si Devendra Banhart il admira, he must be good. Si chiar e, are o voce superba si degaja multa caldura, cel putin cu albumul asta - "I am a bird now", de pe care e extrasa piesa. De asemenea, 'Bird Gerhl', de pe acelasi album, e soundtrackul pe care danseaza V si Evey. In 'V for Vendetta', bineinteles.
myspace, site oficial
De ce as avea dubii? Deoarece:
1. Cunostintele mele despre machiaj se rezuma la dermatograf, rimel si luciu de buze. A vorbi cu mine despre nuantele de fond de ten sau farduri e ca si cum ai incerca sa afli parerea lui Becali despre metempsihoza.
2. Nu prea sunt fana vorbit la telefon, decat daca:
-Ma gandeam sa merg la concertul Prodigy de la Sibiu.
-Ha?
-Aaaa...I'm the firestarter..
-Aah...
Ajungand acasa weekendul asta, am dat peste aceasta lectura cat se poate de delicioasa si delectanta scoasa de Academia Catavencu miercurea trecuta. De mica am fost indoctrinata (daca pot folosi termenul asta un pic "harsh") cu spiritul Catavencu, cu misto-ul mai mult sau mai putin subtil, dar cu siguranta inteligent si bine gandit.
Am descoperit tot felul de articole dragute, scrise de obisnuitii ziarului si nu numai, omniprezentele caricaturi hilare care m-au binedispus (asta pe langa k era weekend :D). Titlurile de capitole sunt de asemenea hilarious: "Ce calul meu putere", "Fitosii vechi si noi", "Fita bate filmul", "Coana Fita biciclista" si altele.
Deci pentru o nu foarte piperata suma va puteti delecta cu articole anti tot ce inseamna fite, daca vi s-a facut si voua lehamite de ele.
Citez din unul de Dan Mihailescu, "Partea buna a moftului": "...asa cum snobismul are partea lui buna - este forma (aparent si vremelnic) goala, care, in timp, trage dupa ea fondul de reala valoare - si fitzele, adica mofturile lumii bune si bogate, de sincronizare la secunda cu cele mai noi tendinte occidentale, au un rost fertilizator, concurential, educativ, stimulator de energii."
Mai multe detalii aici .
Melting Carousel iar canta, de data asta duminica, in 9, in deschidere la Blazzaj. Totul se intampla la Casa Studentilor, in cadrul Dezbaterii Nationale a Legii Institutiilor Publice de Spectacole si Concerte (long long name), organizate de Asociatia Culturala TURN. Detalii aici. Important e ca intrarea e libera :D Eu nu ajung de data asta, dar cu proxima ocazie ma prezint cu pancarta cu tot.
Cum poza de data trecuta nu a fost satisfacatoare, bucurati-va de asta. Si daca vreti sa le vedeti fetele, mergeti la concert :P Incepe la 21.
Sau ce i-as cere lui Mos Craciun. Sunt deja frumoasa si desteapta (muhahaha), nici un lucru material nu imi vine in minte, asa ca o sa devin cheesy.
I-as cere nemurire, dar e banal. Decat nemurirea mea, as fi mai tentata sa cer nemurirea unor persoane care vreau sa fie alaturi de mine pentru totdeauna.
Ma gandesc la intoarcerea in timp. Sa fiu din nou in clasa a 2-a, fascinata de carti, matematica si Sailor Moon (daca aprofundez, toate continua sa ma fascineze, mai putin integralele). Dar e ok la 20 de ani. Esti suficient de tanar incat sa continui sa te afunzi in adolescenta si suficient de matur incat sa plonjezi cu tot entuziasmul in abisul vietii. Plus ca baiatul care imi placea la gradinita a devenit un semi-drogat/boschetar deci nu imi mai doresc sa il iau de sot.
Next on the list? Iubire. Ei bine, am niste parinti superbi, niste bunici superbi, ceva prieteni pe ici-colo, un caine care se extaziaza de fiecare data cand ma vede, deci e ok. That special someone lipseste momentan, dar cred ca mi-e mai dor sa fiu indragostita decat sa fie el indragostit de mine. I miss those damn butterflies. Fara semn de exclamare aici.
Cum am ramas bineinteles fara idei, ma rezum la harsher punishment for parole violators. And world peace!
Postul asta este scris pentru concursul lansat de upc. Si cum trebuie sa dau leapsa altor 5 bloggeri activi, ceea ce ma sperie deoarece iar ii stresez, imi iau inima in dinti si de data asta ii aleg pe smokin', violette, carina, za bunny(care nu cred ca stie de existenta acestui umil blog ;))) si miclowan. Blogosfera mea e modesta, I know.
Filmul de aseara din cadrul Festivalului francez, de care am scris ieri. A fost prima oara dupa o gramada de timp cand am mers la cinematograf si am platit actual money ca sa vad un film ;)) Destul de multa lume, foarte frig si aproape 2 ore de stat pe acelasi scaun. Dar oricum, filmul a meritat big time.
Avem o Audrey Tatou senzuala si un tip - Gad Elmaleh - de care nu am mai auzit dar joaca foarte bine. Audrey e Irene, o femeie care traieste de pe spatele barbatilor pe care ii cucereste (foarte usor) si Gad e Jean, care lucreaza la un hotel. Cei doi se intalnesc in barul hotelului, Irene il ia drept un tip foarte bogat si asa incepe totul. Jean se indragosteste si pleaca dupa aleasa inimii, care il paraseste cand afla ca nu are niciun ban. In cele din urma se vede nevoit sa adopte stilul ei de viata, devenind 'insotitorul' unei tanti in varsta. Irene il ajuta cu sfaturi si incet-incet incepe si ea sa aiba fluturasi in stomac. Filmul e comedie, deci ne asteptam la un happy-end.
In ansamblu e foarte amuzant, foarte stylish, foarte...francez ;)) Desi morala e un pic cam banala, gen mai bine dragoste fara bani decat bani fara dragoste, actorii sunt extraordinari, scenariu e bine construit si sfarsitul e foarte simpatic. Iti lasa asa un sentiment de fericire stupida. Nu depaseste Amelie, dar merita vazut :)
'Gentle Waves' este numele sub care si-a lansat Isobel Campbell primele 2 albume solo, dupa ce a parasit Belle&Sebastian. Tipa stie sa cante la violoncel si are o voce excelenta. Melodia de mai jos e de pe 'Swansong for you', din 2000.
Long time no see. Nu am ajuns nici la schimb de carti, lucru pe la mi-l reprosez in fiecare zi. Dar pe de alta parte, in ultimul timp am reusit sa:
Sau "Cinema-ul la feminin". De azi pana vineri, 3 zile de festival si de sarbatoare a cinema-ului francez feminin. "Filmele aduc un omagiu tinerelor actrite si realizatoare, un cinema inspirat, apreciat si dinamic", cum zice pliantul. Cum stim ca va preocupa biletele, sunt doar 5 lei. La Timis si Studio. Azi, de la 7, ma prezint la "Hors de prix", cu simpatica Audrey Tautou, sau Amelie :X Detalii despre filme si program - aici. As incheia cu o expresie in franceza, dar nu ma pricep.
Read more...© Blogger templates Artsy by Ourblogtemplates.com 2008
Back to TOP