Am asteptat aproape o saptamana sa postez aceasta melodie, ca sa pice intr-o zi de luni. Zi care azi nu a fost ingrozitoare, dar probabil e exceptia care confirma regula. Boomtown Rats erau 6 baieti condusi de Bob Geldof, care s-au bucurat de ceva succes la sfarsitul anilor '70 si inceputul anilor '80. Piesa de fata a aparut si in House, in episodul cu Patrick, the brain-damaged musical prodigy.
Asa, deci de azi intru si eu in categoria oamenilor care muncesc. Si care au program de 9-17, cu posibilitatea de prelungire. Entuziasm? Este din plin. Somn? Este si mai din plin :)). Greu de crezut ca eu, fiinta cea ce doarme peste masura, se va trezi devreme dimineata de dimineata. Oh well, mai trebe sa faci si sacrificii pare-se :P.
Prima zi a fost foarte chill, daca e sa o compar cu asteptarile si chinurile mele neuronale. A inceput prost, deoarece automatul de cafea de la Novatim era out of order si am fost nevoita sa ma chinui cu cel de la magazinul din colt despre care vorbeam in postul anterior. Dar oamenii de acolo (de la job, I mean, nu de la magazin) sunt ok, am primit si telefon, mai e-mailul lipseste. Si niste tripuri pe la medic/protectia muncii etc. Mai cunosc cativa si de mai demult, deci nu m-am simtit marginalizata. De fumat am fumat excesiv de putin, asa ca acum sunt pe cale de a recupera.
Anyway, imi place :D. Comparativ cu fostul si unicul meu loc de munca, de reciclator de sticle, muncind intr-o gramada peturi murdare si pline de gâze, it's like I've died and went to heaven. Traiasca studiile superioare! Asteptam cu nerabdare ziua de maine.
Am fost aseara la Undercover Star. Si am ramas dezamagita. Nu m-am simtit ca la un concert rock. Am ajuns pe la mijloc si i-am prins pe Era, Coroziv si Luna Amara. Sonorizarea a fost ok, avand in vedere ca se auzea pana la mine in garsoniera, care nu e in apropierea Tequilei :P. Cred ca asta e meritul celor de la Guerrilla, parca. Lume nu a fost cine stie ce si s-a strans abia pe la sfarsit. Cei de la Luna am cantat in mare parte piese noi, cu exceptii precum "Intunecare" sau "Ego nr 4". Nici pe ei nu i-am prins de la inceput, datorita tripului pana in Smile, pentru bere. Deci va dati seama cat de fascinata am fost de ceea se intampla pe scena. A si fost al nustiucatelea concert al lor la care asistam. Se continua si azi - Sucleeu Mix, R-dem, Opus, Effect si Colombo de Niro. Pozele mi le-a donat Roxana. Si diseara nu ma mai duc. M-as fi mobilizat pentru Cristina, dar mi s-a facut prea lene. Plus ca I start work tomorrow :D.
Exista un magazin la mine in colt. Magazin foarte dragut, simpatic, genul de cartier. Gasesti chestii de la tigari la iaurt la vopsea de par. Anyway, e mult mai usor sa merg pana acolo decat pana la Novatim, desi asta e mai aproape. La Novatim cozile sunt mai mari.
Totusi, exista ceva ce ma enerveaza la magazinul respectiv. E impartit in 3 zone - tigari/iaurt/vopsea - fiecare cu vanzatoarea-i specifica. Sa zicem ca te duci sa cumperi o sticla de Cola, o paine si o hartie igienica. Asta inseamna ca trebe sa stai la cozile de la toate cele 3 vanzatoare. Si daca o rogi pe tanti de la casa cu Cola sa se intinda un pic in spate sa iti dea hartia igienica iti zice ca trebe sa te deplasezi pana dincolo. Si e si inghesuit ca abia te invarti. On the other hand, coada inseamna acolo maxim 2 persoane. Deci - not so bad.
O alta parte proasta a magazinului e ca e inchis duminica. Novatimul e non-stop, desi daca ajungi pe la 3 noaptea trebe sa astepti 5 minute pana se mobilizeaza tipa sa iti incaseze. E si ceva mai scump.
Si Profi e prea departe.
Concluzie la acest post nu exista.
Azi am dat ultimul examen din anul 2. 2! Cum naiba au trecut deja doi ani, asta nu stiu.
Acum 2 ani, exact pe vremea asta, imi faceam probleme ca pic Bac-ul la mate. Analiza ma depasea total. Eu, in sectie de mate-info, ma pricepeam la romana si engleza. Si info, de fapt, partea de Pascal. Pana la urma am luat peste 9 (da, am avut colegi superbi :P).
Acum 2 ani ma rugam sa intru la fara taxa, ca sa nu fiu nevoita sa stau in camin. Nici acum nu imi place ideea de camin, dar pe atunci o uram de-a dreptul. Am intrat.
Acum doi ani imi faceam planuri pentru o vara luuuunga de trandavire, Vama si nopti pierdute prin birturi. Cam asa a si fost.
Acum 2 ani traiam cu impresia ca la faculta va fi greeeeu. Sanchi.
Si astazi?
Ma pregatesc pentru o vara si mai lunga petrecuta muncind pe strazile din Timi, cu soarele batandu-mi in cap. Si intr-un birou care inca nu are aer conditionat. Si stiu ca la faculta pe care o urmez sa lucrezi 8 ore pe zi si sa iti iei si examenele nu e foarte greu. De abia astept. :D
Uuuu, e 3-0 pentru Spania :D
The Windupdeads sunt 4 suedezi simpatici care urmeaza sa isi lanseze albumul de debut in octombrie anul acesta. Activeaza din 2007 si 3 dintre ei ai performuit inainte sub numele de froid, nume sub care au lansat si un EP. Si se pare ca piesa asta are si ceva legatura cu "Gossip Girl", dar nu sunt foarte edificata in aceasta privinta :P. Si avem parte de sleepy version pentru ca asa ne-o ofera baietii. Download gratuit I mean :D.
myspace site
Se intampla in weekend, in Complex, vizavi de Tequila. Sambata va puteti delecta cu trompeta lui Mihnea de la Luna Amara si duminica cu Colombo de Niro, adica Edi Neumann + Cristina Padurariu - a se citi tipa aia buna care a cantat cu Blazzaj. Va fi si un spectacol de foc - The serious road trip. Ii mai amintesc si pe Era Ticalosilor si Opus (a caror origini se trag din Lugoj, btw). Detalii gasiti aici.
Luni de fiere :
Snow Patrol astia sunt cam populari ei ;)) Au aparut si pe soundtrackul de la Spider-Man 3 (cu "Signal Fire") si bineinteles melodia de fata a devenit megadownloadata dupa ce a fost tema sonora a ultimului episod din sezonul 2 din Grey's Anatomy. Mie imi place tare mult asa. Baietii sunt irlandezi si activeaza inca de prin '94. Pe atunci insa se intitulau Polar Bear :)
In the early days, the band used to pretend to be members of the Scottish band Belle & Sebastian in order to gain free entry to the Student Union club at the Glasgow School of Art. (wiki)
*Post incoerent datorita somnului*
Asa deci, cred ca asta a fost a doua duminica in 2 ani cand am fost treaza inainte de 9. Ca sa merg la exam, but of course. Ce am realizat in urma acestei experiente?
Melodie de pe soundtrackul de la Gilmore Girls (like the coolest show ever, dude). De fiecare data cand ma aflu la Lugoj habar nu am ce melodii sa postez, pentru ca pe comp am doar vreo 200. Toate clasice. Nu clasice in sensul ala, in sensul alalalt. Adica Damien, Ane, Belle&Sebastian... Anyway, baietii (si femeia) sunt impreuna de o gramada de timp, iar piesa e de pe I can hear the heart beating as one, unul dintre cele mai populare albume ale lor.
myspace, site
1) De ce nu scrii cu diacritice?
De lene. Si nu, nu mi se pare lipsa de respect pentru cititori.
2) Nu vrei sa facem link exchange?
Nu. Daca imi place blogul tau, il voi recomanda mai departe. Daca nu, sanchi.
3) Raspunzi la comentarii?
Incerc. Nu le moderez, dar imi retin dreptul de a le sterge in caz de injurii neargumentate.
4) Cine castiga diseara?
Romania, clar.
Cu ei am crescut. Din '96, de la "In cautarea cuibului pierdut"si pana azi. Au fost 4, au ramas 3, iar Baniciu scoate un best of in 3 iulie, in Bucuresti. Pana atunci il puteti vedea si in Timisoara, vineri. A fost azi la Happy Hour, emisiune pe al carei fundal am asteptat si eu sa mi se descarce un episod din House. Si salut pe aceasta cale cele trei majorete care s-au desfasurat in studioul lui Maruta. Emisiunea in mod clar nu s-ar fi putut intampla fara ele acolo.
blog Baniciu
Acum.
Later edit: Parerea Susanei aici :) Eu una nu am ascultat decat vreo jumate de ora.
Haha! Simpatica reclama. Incep sa intre si astia in trend.
Vroiam sa scriu de ei mai demult, dar mi-a iesit din cap. Sunt doi: Alice Glass si Ethan Kath si pe langa albumul de debut lansat in martie mai au si cateva remixuri bine primite de critici. Si tot e vineri seara, am facut egal cu Italia - putina energie nu ne strica :P
myspace
I-am luat un interviu lui Marcel Tolcea, profesor la Vest si director al Muzeului de Arta. Il postez pentru a-l putea mai apoi trimite tuturor liceenilor care ma intreaba daca sa dea la Jurna sau nu. Fa ce te taie capul draga, eu nu sunt persoana potrivita careia sa i te adresezi pentru a gasi solutie acestei dileme. Si da, il postez si pentru ca Tolcea e unul dintre cei mai simpatici (doi) profi de pe la noi.
Care consideraţi că ar fi momentan statutul jurnalistului în societate? Mai are el rolul de câine de pază?
Mai degrabă e teckelul de pază al societăţii, adică e un câine mic, drăguţ, de apartament, care are mai mult lătrături timide: miau, miau, miau.
De ce a decăzut în halul acesta de-a lungul timpului?
Pentru că e câinele de pază al patronilor, al mogulilor de presă, expresie celebră deja. Şi pentru că patronii deja prezintă interese mari în România. Toate trusturile sunt în mâinile unor persoane care în nici un caz nu se preocupă cu paza societăţii.
Sunteţi profesor la Vest, la Jurnalism, facultate comparată de mulţi cu o şcoală de balerini, datorită lejerităţii şi alunecării line printre materii, ca să zic aşa. Credeţi că în ziua de azi e musai pentru un viitor jurnalist să urmeze o astfel de facultate sau se poate şi fără?
Nu poţi să devii medic fără facultate, nu poţi să devii jurnalist fără pregătiri - fie că se numesc facultate, fie că se numesc cursuri intensive făcute la modul serios. Măcar mai afli ceva despre cum se procedează în materie de jurnalistică. O carte de jurnalism nu pregăteşte jurnalişti, ci absolvenţi care ar trebui să ştie să facă minimal nişte lucruri.
Deci această bază teoretică minimă nu s-ar putea obţine prin simpla parcurgere a unor carţi precum "Jurnalistul universal" sau a "Manualelor de jurnalism", care se regăsesc în bibliografia majorităţii cursurilor?
Nu, nu. Ţara cea mai pragmatică din lume e Statele Unite. Dacă acolo se face facultate de jurnalistică, înseamnă că trebuie, că e nevoie de aşa ceva. Ăsta e argumentul meu cel mai solid. La ei dacă nu e nevoie de ceva, nu e nevoie. Nu se complică.
Dintre studenţii cărora le predaţi momentan, cam câţi credeţi că au iscusinţa necesară pentru a deveni buni jurnalişti?
Nu e vorba de iscusinţă, e vorba de talent şi de capacitatea de a învăţa. Capacitatea de a învăţa şi de a pune în aplicare nişte lucruri sunt mai importante decât talentul. Ca de obicei, în nicio promoţie nu pot spune că există mai mult de zece persoane despre care pot să zic că da, domnule, ăştia vor ajunge să facă jurnalistică bine, corect, onest.
Şi celorlalţi ce le lipseşte?
În primul rând nu se iau ei în serios. Sunt mulţi care vin la facultate pur şi simplu ca să se numească studenţi. Cel puţin treizeci de persoane dintr-un an, de pildă, nu ştiu pe ce lume trăiesc.
Treizeci nu e puţin?
Ba da, e puţin. Am fost binedispus (râde).
Aveţi doi copii. I-aţi sfătui să urmeze calea presei?
Da. Băiatul meu se uită la emisiunile de dezbatere politică de la doisprezece ani, fără să îi ceară nimeni lucrul ăsta. Cred că i se trage din hip-hop chestia asta, că e un hip-hopist temeinic şi probabil vrea să înţeleagă de ce trebuie să îi înjure pe politicieni (râde). Şi ştie foarte bine, urmăreşte discursurile, mă întreabă, e un personaj care ar putea să facă presă. Plus că are uşurinţa exprimării.
Spuneaţi la un moment dat că publicaţia dumneavoastră preferată este "Cotidianul". Pe site-ul lor există o categorie, "Ştirea ta", unde tu, ca cititor, poţi să trimiţi ştiri şi îţi pot fi publicate. Credeţi că acest fenomen, citizen journalism, se va dezvolta la noi în viitorul apropiat?
Da. Fenomenul se numeşte accelerare sociologica şi înseamnă modificarea polilor - rolul jurnalistului nu mai e acelaşi, iar publicaţia nu o mai cumperi - te caută ea pe tine. Lucrurile care deveniseră clasice şi păreau de nemodificat acum se schimbă - prin acum înţeleg în ultimii douăzeci de ani. În Marea Britanie cel puţin o treime din presă este gratuită. Şi la televizor sunt mult mai multe imagini filmate cu telefonul mobil, care îl face pe om participant direct la eveniment. Dar atunci eşti jurnalist interjecţional - pentru 50 de secunde. În mod esenţial, jurnalistul parcă e mai mult un gatekeeper, un filtrator de informaţii.
Şi noile media? Vor avea ele destulă influenţă pentru a afecta publicaţiile tipărite?
Publicaţia tipărita va ramâne. Dar e bine că au apărut noile media pentru că se tăiau prea mulţi copaci, se folosea prea multă maculatură. E bine că pe internet se defulează tot felul de persoane care cred că sunt talentate. Acolo nu rămâne urmă (râde). Oricum, telefonul va fi din ce în ce mai mult un televizor şi netul e şi televizor şi presa scrisă pentru că site-urile ziarelor dau multă informaţie. Suntem în plin alexandrinism al erei media, adică toate sunt amestecate.
Dar informaţiile de pe internet sunt mult mai slab documentate.
Oamenii nu mai au răbdare să se documenteze sau să citească anchete mari. De pildă, impactul dezvăluirilor e minim in Romania pentru că justiţia nu îşi face treaba.
V-aţi deschis şi dumneavostră blog. Aveţi şi conturi pe Hi5 şi Netlog. Acestea facilitează relaţia cu studenţii?
Da. Pe mulţi i-am cunoscut prin blog, de exemplu. Sau pe Hi5. E o formă de autenticitate. La şcoală de multe ori sunt prefăcuţi, în sensul social al cuvântului. Pe bloguri au o altă atitudine - sunt mai liberi, mai ţicniţi, mai ... tineri parcă. E interesant. Hi5-ul nu e doar locul unde îşi arată bucile şi ţâţele diferite tâmpiţele. Sunt şi poze interesante. E un fel de ziar personal. La fel ca şi blogul.
Recent v-aţi sărbătorit ziua de naştere. Care ar fi cea mai mare realizare profesională de până acum?
În momentul în care am devenit profesor universitar am primit, ca să zic aşa, recunoaşterea unei cariere Pentru mine acest titlu înseamnă ceva foarte mare şi important, chit că nu îmi plac profesorii scobiţi şi sobri şi acri...
...care predomină la noi în universitate?
Da. Dar cred că e un titlu de mare nobilitate. Pentru mine, cel mai mare lucru ăsta a fost.
*alte interviuri cu el mai gasiti aici sau aici
In timp ce astept sa mi se printeze un curs kilometric ce trebuie parcurs in vederea sustinerii examenului de maine, reactionez la postul Tomatei despre absenta oamenilor de pe bloguri. Dintr-o data au devenit toate mai seci, mai insipide, mai lipsite de continut. Hai sa luam ii luam de exemplu pe cei de la mine din blogroll. Clover are licenta, deci are si o scuza excelenta :P. Dan se pare ca si-a revenit, dar avut si el o perioada de lipsa de chef sau de inspiratie. Miclowan are si el licenta si ba scrie, ba nu. Nici Denisuca nu ne mai asalteaza parca asa de des si de acid. Red chicken niciodata de cand il citesc nu a postat cu regularitate asa ca in cazul lui nu am obiectii.
So, what seems to be the problem?
Sau cum s-a adaugat un nou serial in cutiuta mea speciala cu obsesii. Mi-a trebuit foarte mult timp pentru a ma mobiliza sa ma uit, dar cum tot sunt pe filmul cu seriale cu doctori, s-a potrivit ca o manusa. Plus ca nu mai prea ai ce sa vezi zilele astea in materie de tv shows, asa ca singura optiune e sa gasesti unul pe care il trecusesi cu vederea.
Spre deosebire de Scrubs si Grey's Anatomy, pe acesta ajungi sa il indragesti abia dupa cateva episoade. Vreo cinci la numar, in cazul meu. Desi e medical drama, m-a facut de nenumarate ori sa ma descompun de ras. Din cauza lui Hugh Laurie, care il joaca excelent pe Gregory House, un disturbed diagnostician, sarcastic si ironic, care nu da doi bani pe relatia cu pacientii, e dependent de Vicodin (ceva painkillers) si are probleme cu piciorul, de unde necesitatea de a folosi un baston. Este foarte priceput in ceea ce face si foloseste nenumarate metode neortodoxe de a convinge lumea ca are dreptate.
Pe Laurie poate il stiti din Street Kings care a aparut anul acesta. Alaturi de el mai sunt cativa demni de mentionat: Jesse Spencer (tipul din Uptown Girls) sau Robert Sean Leonard (care a mai jucat in Dead Poets Society :X). Anyway, la House nu te uiti pentru actori (cu exceptia lui Hugh - muhaha), ci te uiti pentru plot, pentru cazurile misterioase (cu ocazia asta poti deveni usor ipohondru) si pentru umorul negru al personajului. Eu am ajuns momentan pe la sezonul 3 si nu am observat degradari ale serialului cum au experimentat celelalte doua mentionate mai sus. Asa ca vizionare placuta :)
Baietii sunt in numar de 4, din Los Angeles, cu 2 albume la activ: "Me first" si "Sun sun sun". Piesa e de pe cel de-al doilea. In componenta trupei iti puteti recunoaste pe Blake Sennett si Jason Boesel, ce activeaza la Rilo Kiley. Cu ei ma delectez de cateva zile ;))
myspace
E excelent sa te uiti la meci din Unirii. Ieri a fost plin. Strigate, injurii, bere. Oameni dezamagiti de lipsa de nerv a echipelor. Si minutele au trecut foarte repede. Atmosfera aici.
Lucruri pe care le-as face in loc de deplasarea la examenul de la 4:
Acest post este scris in mod special pentru fetele care sufera din cauza campionatului european ce a debutat ieri. Si din cauza ca prietenul lor le acorda subit mai putina atentie. Si ca ele nu sunt interesate deloc de acest sport in general.
Asa ca ignorati tonul ironic si luati seama la pretioasele sfaturi debitate mai jos, care sunt concepute special pentru ca dupa ce vor fi puse in aplicare sa il deternimne pe actualul asa-numit boyfriend sa va acorde intreaga atentie de care e capabil.
Am fost ieri si m-am destrabalat pe strada aproape toata ziua. Am parasit-o doar pentru o imbucatura si o bere seara. Ce pot sa va zic a ca arata minunat, ca oamenii sunt simpatici, ca sunt o gramada care fac poze si ca exista o masina de aia care face baloane de sapun. Ar fi bine sa nu te asezi sub ea, altfel vei avea senzatia ca ploua incontinuu.
Mi-a placut tare mult concertul unei tanti pe care se pare ca o cheama Beatrix Leila Imre, daca e sa ma iau dupa program. Un google-it mai tarziu si alfu ca e cunoscuta prin lumea jazz-ului si a muzicii clasice. Ma simt inculta :P Quijote a fost si el prezent, dar trebuia trezit prin puterea viselor noastre scrise pe un post-it si lipite de perete. Au cantat si Melting Carousel (foarte tare performance-ul) si s-a invartit si Tolcea pe acolo, incercand sa dea o carte unui om ales aleatoriu din Paginii Aurii. Nu a prea reusit, avand in vedere ca oamenii nimeriti fie nu raspundeau la telefon, fie nu vroiau premiul, fie erau morti. Asa ca in cele din urma cu premiul s-a ales un baiat de pe strada. Premiul constand intr-o carte si intr-un tablou.
Azi unfortunately ploua. Asta e factorul decisiv care m-a facut sa raman acasa, pegatindu-ma sa invat temeinic pentru examenul de maine (sau sa ma uit la House, ramane de vazut). Pe Ada Milea cu Quijote am mai auzit-o/vazut-o, dar daca nu ati fost asa de fericiti ca mine si sunteti si rezistenti la pneumonie eu zic sa mergeti, ca merita.
Despre ei stiu sigur ca au mai scris fie catharticii, fie Clover, dar sunt incapabila sa gasesc link. Anyway, sunt foarte simpatici si dansabili, din Anglia, au album de debut - "We started nothing", lansat luna trecuta, 2 hituri care au prins repede (asta si "Great DJ") si eu una i-am auzit prima oara la Guerrilla. Excelenti de ascultat dimineata.
myspace, site
Culmea, dar ajuns "Sex and the city: the movie" la CinemaCity, in Maaaaall. Apreciez promptitudinea. Tot asteptam un film pentru care sa merite sa ma mobilizez, poate ca de data asta voi reusi. Programul aici. Si nu uitati ca azi incepe StreetDelivery :P
Instigare la cultura. Weekend-ul asta se intampla Street delivery pe strada Mercy de pe acolo de prin Unirii. Ce inseamna asta?
"O stradă din centrul Timişoarei îşi schimbă pentru două zile numele. Până aici ar fi ceva banal. Dar nu-şi schimbă numai numele, ci şi năravul: scapă de maşini. În locul lor, îşi aduce pe cimentul denivelat artişti, scriitori, bloggeri, jongleri, biciclişti, ecologişti, stilişti, arhitecţi, oratori şi alţi timişoreni de soi, ce îndrăznesc să se simtă bine în oraşul lor. În 7-8 iunie, Mercy coboară de pe tabla ce-i poartă numele şi-i face loc lui Quijote, într-un festival ajuns la a doua ediţie."Imi place tare mult ca se pune accent si pe mediatizarea online a evenimentului. Programul il gasiti aici. Ah da, festivalul se vrea si un punct de intalnire pentru bloggerii timisoreni. Anyway, pe mine acolo ma gasiti, cel putin sambata. Canta si Melticii. Si va fi si o camera care va transmite imagini de pe strada pe net.
Stateam si ma gandeam azi pe tren ca exista atatea lucruri marunte care ne fac viata mai usoara, dar pe care le trecem foarte usor cu vederea. Pentru ca au devenit banale. Si totusi, daca dintr-o data nu ar mai exista, ne-am afla intr-o oarecare dificultate. Exemple:
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe -
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur...
Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie -
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă...
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine -
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni...
Tremur, tremur, tremur...
Orice ironie
Vă rămâne vouă -
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur...
Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme -
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic...
Singur, singur, singur,
Vreme de beţie -
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...
Una din poeziile mele preferate. Scrisa de el, bineinteles.
Azi avem o melodie populara, pe care e necesar sa o postez inainte de a o auzi de prea multe ori pe la teve/radio si a ajunge sa o detest. Imi place de ceva vreme, pentru ca o tot difuzau pe U dar nu prindeam sfarsitul cand scrie cine canta ;)) Intre timp am aflat si stiu si ca Gab are doar 16 ani, socant pentru mine. Anyway, tipa e din Melbourne, are album (pe care nu l-am ascultat inca) si pare foarte simpatica. Cel putin asa reiese din pagina ei de myspace. A se citi categoria "About me".
site ( foarte enervant ca incepe melodia direct, asa ca dati incet la boxe :P)
Read more...
Melodie numai buna de ascultat in diminetile cand te trezesti la 7 fara ca sa ajungi la 8 la examen. Long day ahead. Enjoy :) And don't tell me you never heard it before :P Despre trupa pe wiki.
Si cu ocazia asta va prezint in exclusivitate cel mai tembel afis electoral pe care mi-a fost dat sa il vad pana acum. Nu vreau sa ma gandesc cum arata partea a 2-a.
Postări
Toate comentariile
© Blogger templates Artsy by Ourblogtemplates.com 2008
Back to TOP
