Na, ca i-am pus. Pentru ca au cantat asta seara in Setup si eu una m-am indragostit instant de solist. Si cand am incercat sa schimb doua vorbe cu el m-am dezindragostit la fel de instant. Eh, nu o fi el noul meu Junkyard, dar trupa a sunat tare bine in Setup :)
myspace
Au ajuns Phoenix la Timisoara. Si ce a zis Covaci? A zis ca generatia tanara i-a uitat, ca nu ii mai stie. Ei bine, nenea Covaci, sa stii ca eu am 21 de ani. Si ca am invatat versurile de la Nunta si de la Strunga imediat dupa ce am invatat sa vorbesc. Si am ascultat casete cu Phoenix in prostie, in Dacia noastra visinie. Si ca mama i-a cumparat lu tata de ziua lui In umbra marelui Urss si el s-a bucurat tare. Si ca imi place Mugur de fluier la nebunie. Si desi nu simt nevoia sa cant si sa ascult Phoenix de fiecare data cand merg la munte (haha), imi amintesc mereu de copilarie cand mai pica cate o piesa prin Winamp. Si ca m-ai suparat tare azi. Nu pot sa cred, sunteti in Timisoara, da. Hai noroc, noroc.
L-am vazut azi. Inalt, arrogant si superior, traversand birtul care mie imi este ca o a doua casa. L-am privit lung, i-am analizat tinuta, mersul si parul care i se revarsa semet pe spate. Vai, cat il urasc. Niciodata nu am urat un baiat atata de mult. Atata de mult incat sa imi vina sa ii snopesc capul de bar, sa ii intorc degetele si sa il arunc de perete si sa imi plimb degetele prin parul lui dezordonat. Pentru ca e asa inalt, arogant si superior. Pentru ca si el ma uraste pe mine. Pentru ca tot timpul ma gandesc la tactici care sa il faca sa se enerveze, si el sa gandeste la tactici care sa ma scoata din sarite. Pentru ca nu imi place nici macar o portiune mica din el si pentru ca el ma crede insuportabila. Pentru ca ura asta ma epuizeaza si pe el il lasa rece. Pentru ca e asa inalt, arogant si superior.
Read more...
Asta inseamna ca vor face turneu de promovare si vor veni si la Timisoara, nu?
Ca tot mi-am facut cont sa votez la Roblogfest, am zis sa arunc un ochi peste lista cu blogurile de muzica. Sa vad ce se mai intampla prin Romania muzicala a anului 2009. 51 de bloguri. Dezolant. M-am pus sa le analizez pe toate, in afara de cele pe care le stiam deja. Am ramas cu 10 care sa imi merite atentia. Si mai dezolant.
[In primul rand, nu te numesti blog de muzica daca mai bagi cate o melodie printre posturile despre pasta ta de dinti, ultimul banc auzit si pataniile vecinei de la 2. Ala se cheama blog personal. Si inca ceva: nu ajunge sa arunci acolo niste videouri si sa scrii la descriere mai putin decat scriu eu la Song of the day.]
Incepem cu ITranceYou si Fresh good minimal, pentru ca la muzica asta eu ma pricep asa cum se pricepe Britney sa isi creasca copiii. Totusi, amandoua arata bine si par a fi pe subiect, asa ca kudos. StereO scrie bine, dar scrie rar. Cu Tina sunt foarte compatibila pare-se pe LastFm. Arianrod se axeaza pe rock din ala greu, care pe mine ma lasa rece, dar pare bine documentat. Primul post de pe Cosmofever continea videoul de la The state I am in, asa ca mi-a atras instant atentia. Eashfa este o combinatie interesanta de stiluri muzicale, Rockriticii sunt simpatici, de pe Bellamuzica am aflat ca Mila Jovovich obisnuia sa cante. Si de Oneday probabil ca ati auzit deja.
Si uite asa mi-am pierdut eu cateva zeci de minute bune din noapte.
Ah, de votat am votat tot cu catharticii. De, ii urmaresc de prea multa vreme. De fapt il, ca Andrei a cam ramas singur.
Nu, nu aia care canta Case of the ex, astalalta. Dupa ce am vazut Slumdog m-am tot gandit eu doua zile a cui e piesa. Un google search mai tarziu si am descoperit. Este de pe albumul Kala, din 2007.
myspace, site
Cand? Vineri.
Unde? In Setup.
De ce sa mergeti? Pentru ca va fi frumos. Si pentru ca e ieftin.
Future Shorts este una dintre cele mai puternice şi mai inovative mărci de scurt metraje din lume. A fost lansat în Marea Britanie în 2003, iar de atunci s-a extins rapid în mai bine de 25 de ţări. De aceea, este festivalul cu cea mai mare platformă de distribuţie la nivel internaţional.
After-party cu Aria Urbana si Sensorship. De la 21. Intrare 15 lei. Program mai jos.
1. Top Girl, regizat de Rebecca Johnson, Marea Britanie - 2008
O poveste despre maturizarea dura si tandra a unei fete mai putin obisnuite din Brixton, Londra. Personajul traieste intens adolescenta, in timp ce e nevoita sa se maturizeze intr-o lume a adultilor.
2. Little Minx Exquisite Corpse: Come Wander With Me, Philip Van, Marea Britanie - 2008
O pelicula despre inocenta pierduta si niciodata regasita.
3. Lies, Jonas Odell, Suedia - 2008
Trei povesti perfect adevarate despre minciuna.
4. Sophie, Birgitte Stærmose, Danemarca - 2006
In drum spre cinema, o femeie insarcinata isi intreaba sotul daca a fost vreodata la prostituate. Seara celor doi o ia razna complet.
5. Wrestling, Grímur Hákonarson, Islanda - 2008
O poveste de amor intre doi atleti homosexuali din Islanda rurala, care trebuie sa tina relatia lor departe de urechile conationalilor si mai ales a colegilor macho din lumea sportiva.
6. Happiness, Dougal Wilson, Marea Britanie - 2008
Bucuria da pe dinafara in aceasta incursiune prin lumea libera si exuberanta a trupei Goldfrapp.
7. Zhanxiou Village, Kaige Chen, China - 2007
O privire emotionanta spre descoperirea lumii magice a filmului de catre un tanar original.
8. Where is my Romeo?, Kaige Chen, Iran - 2007
Saisprezece femei care urmaresc absorbite “Romeo si Julieta” la cinema.
9. Magic Paris, Alice Winocour, Franta - 2007
Singura la Paris pentru un week-end, Kate intalneste un tanar incantator care o calauzeste intr-o poveste de dragoste extravaganta
Desi ziua mea a trecut de ceva vreme si nu se apropie nicio sarbatoare spectaculoasa (8 martie nu se pune, eu ma sarbatoresc de 1 iunie), am decis sa listez mai jos posibilitati de cadouri, pentru cei interesati. Daca nu le gasiti, accept si contravaloarea.
Ma grabesc tare tare, in mare parte deoarece m-am uitat azi-noapte la ceremonie pana la vreo 5 si apoi am dormit ca un animal pana la 10. Eh, azi e luni la urma urmei.
Eu am nimerit doar 5 castigatori la concursul de pe Marele Ecran. Cel mai tare ma bucur pentru Penelope, care a fost adorabila, si pentru Heath. De asemenea, sunt fericita ca Sean Penn a fost considerat Best Actor - e de-a dreptul mirific in Milk. Si nu, Slumdog nu merita chiar 8 premii, hai sa fim seriosi. Eu am vazut pana la Oscarurile pentru documentare, iar concluziile ar fi:
Read more...
În ce mă priveşte, sunt îngrijorat mai curând de contrariul: când văd cum arată ziua de lucru a unui tânăr de azi, mă întreb care mai poate fi bilanţul lui de viaţă. Activitatea lucrativă asfixiază, în asemenea măsură, intervalul diurn, încât „lucrativ” nu mai înseamnă nimic: e obţinerea unui câştig de care nu se bucură nimeni, un câştig din care nimeni nu are nimic de câştigat.Si nu am zis-o eu. A zis-o Plesu. (via)
„Modelul” e, preponderent, occidental. Se practică frecvent o investiţie maximă de muncă, pentru rezultate care nu se mai percep decât ocazional, în weekend, în vacanţă, la pensie. Ai tot ce-ţi trebuie, dar eşti atât de istovit, încât nu-ţi mai trebuie nimic din tot ce ai. La orizont, apare un tip de vitalitate care, paradoxal, subminează (sau amână) pofta de viaţă. Nu mai ai bucurii. Ai „satisfacţii”. Reuşita profesională intră în conflict cu bucuria de a trăi. Lipsa de timp (blestemul de a fi mereu „ocupat”) suspendă, treptat, cel puţin două din componentele decisive ale unei existenţe depline: singurătatea şi răgazul.
Milk este mai mult decat un film politic. Pentru ca daca s-ar fi rezumat la atat, as fi sforait zgomotos dupa prima jumatate de ora. Este povestea lui Harvey Milk, primul homosexual american ales intr-o functie importanta in State. Nu ma intrebati ce fel de functie, pentru ca pe mine una sistemul politic de peste ocean ma baga de fiecare data in ceata. Era un fel de consilier al orasului San Francisco, sau whatever. Ideea e ca filmul urmareste si povestea sa personala, sacrificiile pe care a trebuit sa le faca, his love story cu Scott (care by the way e pretty hot). Este un film care te inspira si care, hai sa fim seriosi, a picat la fix, acum ca Obama a fost desemnat president.
Regia e semnata de Gus van Sant. Ceea ce pe mine una m-a cam contrariat - nu tu norisori, nu tu intunecare. Dupa Elephant (care mi-a placut foarte tare) si Last Days (care m-a plictisit ingrozitor), Milk e fluid, e direct, atinge fix coardele sensibile pe care trebuie sa le atinga, fara subtilitati. De Sean Penn nu mai vorbesc, e formidabil. Si cu asta mai am de vizionat doar Frost/Nixon si The Reader, dintre filmele nominalizate anul acesta la Oscar pentru Best picture. Sunt in grafic, cum se spune. Despre Slumdog Millionaire nu am chef sa scriu, dar mi-a placut si ala. Ah, ma primeste si pe mine cineva cu HBO duminica noaptea? ;))
Gandindu-ma profund cu ce melodie sa va incant astazi, adica ascultand muzica pe shuffle in Winamp si apasand pe B ca o maniaca, am dat peste piesa de fata si am realizat cu stupoare ca nu am postat-o pana acum. Oh well, nobody is perfect. Trupa e din Marea Britanie, iar albumul se cheama Through the windowpane. Mie una imi place foarte tare, de foarte multa vreme. Apropo, am favicon :D
myspace, site
Si cum va ziceam eu mai demult ca voi intra in curand in panica deoarece nu stiu ce vreau sa fac dupa ce termin faculta, iata mai jos un video edificator. Rory e mai cute decat mine, ce-i drept, si plange, ceea ce eu nu am facut pana acum, dar ideea ramane aceeasi. Si aceasta e ultima referinta la Gilmore Girls de pe mirificul meu blog, deoarece in curand ma voi uita la ultimul episod si voi merge mai departe ;)) Btw, mi-a trebuit o gramada de energie sa il gasesc si sa il postez aici, asa ca sper sa apreciati efortul. Multumirile merg mai ales la ei.
A dat boala in mine. Atata de tare incat m-a aruncat salbatic in pat, mi-a tras plapuma peste cap si m-a obligat sa zac la orizontala timp de mult prea multe ore. In care nu am facut nimic. Am avut febra, frisoane, ganduri sinucigase, vise incalcite si ciudate. M-am mobilizat doar pentru a-mi aplica comprese reci pe frunte, a baga in mine Coldrex si a ma duce la magazin dupa suc. Suc fara bule si fara gust, dar hei, trebuie sa ma gandesc la bunastarea amigdalelor mele suferinde. I-am pierdut pe Trupa Veche, pe Parazitii, pe Alcoolicii Anonimi care au implinit 18 ani de existenta si o sa o mai pierd si pe Alexandrina, diseara. Sa speram ca de maine redevin un om complet functional si comunicativ.
Read more...
Hep Alien e trupa lui Lane din Gilmore Girls. Mai roackeri asa, de felul lor. Ideea e ca am reinceput sa ma uit la serial si tocmai am terminat de vizionat episodul in care Zack scrie un hit single ajutat de Mrs Kim, pentru a se putea insura cu Lane. De ce va umplu capul cu astfel de tampenii? Deoarece hit single-ul suna chiar bine. Adica asa.
Eu una mi-as pune melodia asta ca ringtone. Si mai jos inca un filmulet, cu mai multe performance-uri de-ale lor. :)
La muuulti ani Roxi si Richie. Sa fiti amandoi voiosi, voinici, iubiti, fericiti, bogati! Si o melodie, pentru vesnicie.
De cand cu Lloyd I'm ready to be heartbroken, mi-am mai plecat de cateva ori urechile la trupa de fata si mi-a placut, de obicei, ce am auzit. Asa ca din prima clipa in care am vazut ca Baeble ne ofera piesa asta spre download gratuit, din cauza ca sunt asa draguti ei, am zis ca trebuie sa o am. Melodia da si titlul viitorului album al formatiei, care va aparea pe 20 aprilie. Ah si funny fact, se pare ca maudlin inseamna drunk enough to be emotionally silly. In romana astia traduc mahmur.
myspace, site
Tocmai m-am intors de la Lugoj, unde e atata zapada de nu am mai vazut de cativa ani. Cainele meu a fost in culmea fericirii, la fel ca si mine pana a trebuit sa ies din casa.
Si uite asa aveam eu programare la tuns sambata la 3 jumate. Vine tata sa tipe la mine la 3 fara un sfert ca inca dorm - sambata sunt groaznic de lenesa - si ma trezesc ca tre sa ajung pana in capatul celalalt al orasului cu viteza luminii. Iau masina, zic eu, plina de optimism si incredere. Tata se uita suspect la mine, imi zice sa iau taxi, mai dezbatem putin problema si pana la urma imi inmaneaza cheile. Ajung pana la bancomat, parchez frumos in parcarea de la Artima, scot bani si cand sa ies din parcare, sanchi. Masina nu vroia sa dea inapoi. Improsca zapada peste tot, scotea sunete amenintatoare si refuza sa se urneasca. Ok then, hai sa brainstormuim. Ma dau jos, incerc sa scap de zapada din jurul rotilor. Ma urc la loc. Incerc sa ies drept, aceeasi reactie. Eram pe punctul de a o lasa acolo si pleca pe jos spre coafor, cand un nene binevoitor se ofere sa mi-o scoata el. Se chinuie la randul lui vreo 3 minute, nimic. Apoi se pune sa ma impinga, dupa ce imi spune de 5 ori sa fiu sigura ca bag in marsalier, ca am pare-se fata de copil tembel care nu stie sa manuiasca schimbatorul. In orice caz, se pare ca nenea a avut muschi. Asa ca ii multumesc pe aceasta cale. Si celorlalti 3 care au stat, s-au uitat la el si ulterior au inceput sa imi tipe indicatii pretioase despre cum sa intorc. Am ajuns deci la coafor, am parcat si aici, m-am debarasat de varfurile despicate si am incercat din nou sa plec de pe loc. Cu chiu cu vai, am invins zapada. Urmatoarea parcare a fost la mama la lucru, unde m-am bagat cu tupeu in statia de taxi si karma si-a facut datoria si nu m-a lasat sa mai plec nicicum. Noroc sa mama e mai experimentata din punct de vedere soferistic.
Si pe final o poza de Valentine's Day, via House is Right.
Asta inseamna ca am iesit azi din casa, da. Si nu a fost foarte frumos. In sensul de frig.
My ass. Acum nu ca as fi devenit eu dintr-o data cinica si pesimista, dar adevarul e ca dragostea adevarata se gaseste rar si e foarte dificil de mentinut la cote rezonabile. Cu un cliseu mai mare nici nu puteam sa incep. Dar sa purcedem spre treburi mai serioase.
In culmea adolescentei mele tumultoase, Fat-Frumos al meu s-s transformat din Brad Pitt in Johnny Depp, mai apoi in Justin Timberlake, Kurt Cobain, Travis ala cu parul lung si blond din reclama la Calvin Klein, Wentworth Miller si Adam Brody. Pe la 14 ani visam sa am un iubit groaznic de frumos, care sa ma plimbe de mana prin parc si sa ma sarute sub apusul soarelui. Cand m-am mai luminat putin am adaugat ca e musai sa fie destept si mai inalt decat mine. Acum imi ajunge ca tipul sa fi auzit de Almodovar, sa stie macar cine sunt The Kooks, sa ma faca sa rad si sa imi inteleaga glumele stupide. Am decazut? Eu zic ca am evoluat.
Iubitii mei au fost putini si rari. Iubirile au fost intense, lungi si doua. Amandoua m-am epuizat psihic, mi-au distrus neuronii, mi-am smuls rauri de lacrimi si m-au aruncat intr-un cerc vicios al neincrederii. Amandoua s-au intins pe perioade ingrozitor de lungi de timp si mi-au intors viata pe dos. Amandoua m-am facut sa simt ca traiesc mai intens si mai sincer, mi-au alinat gandurile dinainte de culcare, mi-au bantuit placut visele si mi-au oferit zeci de momente juicy si memorabile. Dar nicicare nu au durat pentru totdeauna. Si nici nu cred ca vor dura.
Dragostea tine pana la un punct. Cand se transforma in prietenie stransa si dependenta dulce. Sau pur si simplu se destrama, lasand in urma o jumatate fericita, una mai putin fericita si un catralion de amintiri reusite sau nu. Parerea mea. Si totusi, cand ma uit la ai mei parinti, zambareti ca in poza facuta in ziua nuntii, mi se clatina toate convingerile. Si imi amintesc de Fat-Frumosul acela care vroiam sa ma plimbe de mana prin parc si sa ma sarute sub apusul soarelui. Si mai ca nu imi vine sa ii cer numarul de la informatii, sa il sun si sa iesim la un citro.
Articol scris pentru Hotcity. Votati-ma, lansand acolo un comentariu, daca aveti impresia ca am scris frumos si aduceti argumente daca aveti impresia ca am scris urat. Cel mai pertinent comentariu va fi rasplatit cu un pachet de servetele neparfumate.
Daca nu ati auzit de Metric pana acum, rau ati facut. Sunt niste canadieni tare draguti, in frunte cu simpatica Emily Haines. Care ii placea foarte mult lui Superrainbow, fosta mea colega duda. In orice caz, ideea e ca sunt geniali si trebuie ascultati. Moving on. Metricii vor scoate un nou album, Fantasies, al patrulea, pe 14 aprilie. Pana atunci insa ne ofera gratis spre download de pe al lor site primul single de pe acest album, frumoasa melodie de fata. In varianta acustica insa. Bucurati-va si voi de ea, alaturi de mine ;)) Varianta originala se poate asculta pe theirspace.
Nu imi place in The Note, dar pentru Vama voi face un efort. Pentru Trupa Veche ma mai gandesc.
El: Cum ar fi o lume fara barbati?
Eu: Ca si ciocolata fara alune?
El: Plina de femei grase si fericite.
Eu: Si o lume fara femei?
El: Plina de fisuri anale.
De la Ade. Hmmmm.
Ce iti place sa faci atat de mult incat ai plati pentru asta?
Sa ma uit la seriale. Clar. Mai ales daca episodul precedent s-a terminat foarte abrupt si de neinteles.
Daca ai afla azi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?
As ramane insarcinata. Si as incepe sa scriu o carte.
Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua să faci ce faci acum?
Neimpozabil sau nu, relativ da. Adica as continua sa scriu, dar mi-as deschide propria publicatie.
Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara?
Acestea sunt primele poze de la nunta Alexandrei cu Adam Brody, sotul numarul 2. Se vede si Wentworth Miller plangand undeva in fundal.
Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
Nu pot sa cred ca a fost ingropata de vie.
Ce ai face, daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
M-as indragosti. Nu stiu daca se potriveste contextului sau nu.
Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
Ma mir ca bunica ta a reusit sa isi pastreze ironia, plamanii si ficatul, la varsta asta inaintata.
Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt alea 4 intrebari pe care ti le-ai adresa?
Asa-i ca acum iti pare rau ca nu te-ai inscris la cursurile alea de parasutism? Si am ramas in pana de idei.
Leapsa merge la Andreea si la Razvan. Mai mult sau mai putin serios, recunosc ca raspunsurile mele au fost 50% sincere.
Piesa asta este tare, tare frumoasa. Si atarna prin comp pe la mine de o gramada de timp, asa ca ma mir ca nu a ajuns in categoria asta pana acum. Din cate m-am documentat eu Kunek ar fi o trupa din Oklahoma, iar varianta live a melodiei o gasiti aici.
myspace
A fost frumos. Nu am mai vazut atata lume in Setup de... Cred ca niciodata nu am vazut atata lume in Setup. Serios. Eu am ajuns pe la 1, cand nu aveai loc sa respiri, iar pe la 4 cand am plecat era tot plin. Si nici nu mai aveau bere. Deci a fost un adevarat succes, zic eu.
Astazi, in timp ce ma intorceam acasa de la JFB, mi-a intors piciorul. Atata de tare incat mi-a venit sa tip. Si nu tipatura din aia gingasa de muiere, tipatura din aia de homeless man care tocmai a dat peste o cutie de pizza jumatate plina. Am tipat, m-am asezat pe asfaltul rigid al strazii si am injurat sistematic toate trotuarele Timisoarei, din Freidorf pana pe Buziasului. Ok then, si acuma ce fac? Bani de taxi nu mai aveam, tin sa precizez.
Am inceput sa ma gandesc la toti prietenii cu masina pe care as fi putut sa ii sun la ora aceea si am ajuns la numarul nefolositor 0. Ori i-as fi trezit, ori i-as fi ridicat din pat, ori mi-ar fi scos ochii doi ani de acum incolo. So what?
Asa ca mi-am pus frumos in cap ca nu ma doare piciorul, ca de fapt nici nu mi l-am sucit atata de tare, ca totul e doar o inchipuire de a mea. Si am inceput sa ma deplasez, cu viteza melcului turbat, dar sa ma deplasez, inspre casa. Sa va mai spun ca din fata de la The Note pana la mirificul stadion am facut aproape o ora, este insignifiant. Ideea e ca am ajuns acasa, singura, intreaga si nevatamata. Ca mi-a mai venit sa tip de multe ori de-a lungul drumului, asta iarasi e insignifiant. Dar acum scriu din fata calculatorului personal, cu piciorul bandajat cat am putut de bine si la patru etaje deasupra nivelului normal al Timisoarei. Deci, concluzia logica ar fi ca daca vrei cu adevarat, se poate.
In primul rand, tin sa precizez ca m-a evervat faptul ca ambele concerte au fost de la 9. A fost unul dintre momentele in care imi doream sa am cunostintele necesare pentru inventarea teleportarii. Atom cu atom, ca in Dexter ;)) Dar sa trecem la lucruri mai interesante.
Nu imi place in Jazz. Nu stiu de ce, locul ala ma face sa ma simt ca un outsider. Nu simt ca ii apartin. E prea lung si prea ingust pentru gustul meu. In orice caz, experienta de aseara a meritat. Solistul de la Grimus e mult mai... solid decat cu 3 ani in urma, cand era un slabanog in tricou albastru si pantaloni trei sfert. Acum toti cei 6 baieti au fost la sacou, prezentabili si energici. Mi-a placut ca au avut o miscare scenica foarte bine pusa la punct, nu au prea lasat niciun colt din scena neacoperit. Au avut si o recuzita interesanta: girofar, portavoce, chestie din aia care se aprinde si scoate scantei. Si-au lansat albumul de debut, Panikon, si au avut si cover dupa Teardrop a celor de la Massive Attack foarte reusit. Mie mi-au placut in special Silence, Attracted to people suffering from serious problems (se vede ca am baut doar 2 beri daca am tinut minte titlul asta) si In a glimpse, desigur.
Dupa ce au terminat, Richie a fost suficient de dragut incat sa ne care pana in Setup, unde am reusit sa mai prindem si ceva din Kumm. Baietii erau atata de joyful incat imi venea sa ii imbratisez. Lumea din pacate era putina, dar partea din concert prinsa de mine a fost tare faina. Mai ales ca am auzit 1000 de chipuri si Dictionary, deci eu una am fost satisfacuta. Da, sunt superficiala, blabla, astea sunt cele mai cunoscute, blabla, sunt inculta, blabla. I don't care.
Diseara e JFB, sa nu uitati. Poze a facut Roxi, ca eu am fost fara aparat, sa speram ca le va face si publice.
Le: pozeleeee
Cum in ultimele doua saptamani parca am fost rupta de lume, in special din cauza sesiunii, concediului si racelii, ar cam fi cazul sa imi revin la normal. Gata cu dormitul pana la ore indecende, mancatul relativ sanatos, umblaturile pe coclauri si inchisul in casa. Revin cu picioarele pe pamant, devin o persoana serioasa si respectabila si va recomand evenimentele de sfarsit de saptamana la care merita sa mergem. Uitati de Andreea Spataru, plecati urechea la spusele mele intelepte.
Vineri avem una bucata Kumm in Setup. Kumm sunt baietii aia simpatici de canta de peste 10 ani, de au piesa cu chipurile si videoul corespunzator cu frunzele. Dupa 9, biletul e 13 lei. Plus ca cica e si indie&alternative party before and after wohoo.
Apoi mai vin si Grimus in Jazz, de care poate nu ati auzit. Eu imi amintesc perfect de Bogdan, solistul cu vocea sublima, care statea acum vreo trei ani la o masa de langa noi din White Horse-ul de Costinesti si fredona de unul singur. Bineinteles ca am fost fermecate, toate cele trei fete care il ascultam. Sample-uri auditive aveti aici si aici, din pacate se intampla concomitent cu concertul celalalt si nu prea stiu cum sa ma impart.
Si sambata, tot in Setup vine JFB. Da, ala de la TMBase. Mi-a placut atunci, mai mult ca sigur o sa imi placa si acum. Dupa 10, bilet 15 lei daca va grabiti, 20 daca ajungeti dupa miezul noptii.
Sunt trista. Superbitatea umana care este Junkyard nu mai face parte din Suie, in locul lui venind un oarecare Bean, care pare-se a mai facut multe chestii el si suna tare bine, dar de care nu am mai auzit pana acum. Nu stiu de ce si-au schimbat componenta, am aflat via Feeder si m-am socat asa putin. Baietii au si un site simpatic, iar de cat e de bun noul MC ne vom putea convinge si noi pe 14 martie, cand Paparudele vin in Setup. Oricum pentru mine Suie fara Junkyard sunt ca si Prison Break fara Michael, ziua de salariu fara trip in birt, sambata fara dormit excesiv sau mobilul fara baterie. Om trai si om vedea.
Dupa ce am citit ancheta din numarul din ianuarie al Orizontului, m-am pus si eu pe ganduri. Suntem deja in februarie si eu nu mi-am stabilit niciun fel de rezolutii, nu mi-am facut niciun fel de planuri marete si nu mi-am pus in cap sa ma las de fumat sau sa nu mai mananc junk food. Partea proasta este ca nici nu am chef sa imi impun astfel de schimbari, cel putin nu deocamdata. Probabil ma voi trezi si eu candva prin martie cu dorinte de transformare intr-un om mai bun. Pana atunci insa, hai sa vedem ce nu imi doresc sa fac anul asta.
Acid House Kings sunt niste suedezi simpatici care fac un indie pop deosebit de fredonabil si pe care eu una i-am ascultat toata dimineata. Mai exact le-am ascultat albumul de debut, din '92, Pop, Look & Listen!, pe care la randul meu vi-l recomand si voua. Piesa asta e pur si simplu adorabila :)
myspace, site
Razboiul mireselor sau cum s-o traduce in romana este un film prost. Este plin de clisee, este relativ previzibil, este foarte putin amuzant. Intr-adevar, nu e cine stie ce. Si totusi.
In culmea racelii mele, aseara aveam chef de un film. Dar nu un film din ala serios, cum ar fi Slumdog Millionaire sau Revolutionary Road, care inca asteapta cuminti sa fie vizionate, ci un un chick flick din asta insipid, care sa ma faca sa rad si sa nu aiba nevoie de un mare efort intelectual din partea mea pentru a fi inteles. Am purces deci in a ma uita la Bride Wars, cu asteptari minime.
Filmul e cu Kate Hudson si Anne Hathaway, amandoua celebre pentru roluri din comedii romantice, asa ca filmul cam tot aia ar fi trebuit sa fie. Mie imi place de amandoua, Kate a fost absolut superba in Almost famous, iar de Anne a fost tare simpatica in The devil wears Prada. Si uite asa, filmul este despre doua prietene care viseaza sa se marite in iunie la Plaza si a caror data a nuntii pica cumva in aceeasi zi. De acolo incep certurile si sabotarile, iar de terminat nu va zic cum se termina, deoarece va veti da si voi seama pe la jumatatea filmului.
Nu e comedie romantica, pentru ca rolul mirilor e absolut insignifiant, e mai mult un film despre prietenie cu o tenta amuzanta. Spuneam la inceput si totusi deoarece mie una pot spune ca mi-a placut relativ si sunt de parere ca este excelent de vizionat in momentele de lipsa de chef de a face orice. Sunt sigura ca va mai place si tuturor fetelor care se gandesc la ziua nuntii de cand erau in scutece. Baietii il vor gasi respingator, asa ca nu incercati sa ii corupeti.
Am revenit la Timisoara. Direct de la Nadrag, chestie pe care nu am mai experimentat-o pana acum. Gen, de la Nadrag ajungeam la Lugoj si abia apoi luam ceva tren pentru a ma trezi o ora si un sfert mai tarziu in Gara de Nord. Asa ca va voi povesti pe larg mirifica mea calatorie.
M-am trezit la 5 fara un sfert. Acum hai sa fiu sincera, nu am mai fost treaza la ora asta decat daca nu am dormit deloc in prealabil si urma sa ma culc. Deci nu a fost foarte frumos. Am apucat totusi sa ingurgitez 2 guri de cafa si o tigara, sa ma spal pe dinti si sa imi indes inca un borcan cu mancare in ghiozdanul de 80 de kile. De fineturi gen pieptanat sau intins rimel pe gene nici nu a fost vorba. Am purces la drum, printr-o ploaie razleata, cu buni si umbrela alaturi. Autobuzul pleca la 5 jumate, eu am fost in statie la si 25, impreuna cu inca 3 oameni. Toti dubiosi. In cele din urma mai apare un tip, cu care mai socializez ocazional, asa ca eram salvata de conversatii stupide despre era Ceausescu. O pup pe buni si urc plina de speranta in autobuz. Il intreb pe nenea cand ajung in Timisoara si nu stie sa imi spuna. Depinde de trafic cica. Trec subtil peste, imi gasesc un loc strategic si ma pun pe conversatie cu baiatul respectiv. Conversatie care va dati seama cum putea decurge la 6 dimineata, ca de multe ori nici macar nu eram constienta de cuvintele care imi ies pe gura.
Ajungem in Lugoj, cobor sa fumez o tigara si ma loveste un vant naprasnic. Atata de naprasnic incat dupa 2 minute eram inapoi in autobuz, ghemuita si injurand printre dinti. Iau inteleapta decizie de a asculta radio, iar de la Lugoj la Timi singurul radio care se prinde constant e Infoproul, asa ca ma pun pe ascultat. Deci oamenii aia au un matinal atata de sec, incat imi venea sa ma duc pana la ei la Bucuresti si sa ii lovesc pe amandoi. Muzica e groaznica, poantele sunt puerile, nu au reusit sa soata nimic inteligent timp de o ora. Sau aproximativ, ca am mai atipit sporadic. M-a deranjat ba baba care s-a inghesuit langa mine, ba geamul groaznic de ud, ba piciorul care imi amortise.
In cele din urma se pare insa ca am dormit ceva timp, ca m-am trezit fix acolo la capatul orasului, in Modern sau cum s-o chema zona. Si m-am entuziasmat din nou. Am coborat in 700, iar un tramvai si un autobuz mai tarziu eram in mirifica mea locuinta. Unde a venit un tip si a vrut sa imi faca dezinsectie de 900 de mii. Yeah right. Urasc eu gongile, dar nici chiar asa. Si acum ma pregatesc de niste zile de toceala, pe care le voi petrece inchisa in casa, deoarece fonduri monetare nu mai am. Ah si sunt si racita, asa ca nu ma abordati, deoarece sunt matzaita si irascibila. Have a nice week, deci.
Hai ca ai avut un an bun, zic eu.
Vezi ce draguta sunt, ti-am dedicat un post :) Si btw asta e programat, deoarece eu ma relaxez la bunici, ferita de tehnologie.
Postări
Toate comentariile
© Blogger templates Artsy by Ourblogtemplates.com 2008
Back to TOP
